MARIA TĂNASE - 100 de ani de la naştere

 Sursa: Formula AS nr. 1088 , 04.10.2013 - 10.10.2013

- Despre Maria Tănase, "Pasărea măiastră" a cântecului românesc, s-a scris mult, dar se pare că nu de-ajuns, din moment ce şi astăzi, când celebrăm o sută de ani de la naştere, numele ei mai stârneşte atâ­ta emo­ţie şi interes. Unul dintre cei care au cunoscut-o îndea­proa­pe pe marea artistă, fiindu-i alături ca impresar, a fost Gaby Michailescu, un pasionat condeier teatral, care a adu­nat într-un volum monografic, inti­tulat "Maria cea fără de moarte", întâmplări şi amintiri des­pre viaţa celei mai iubite şi preţuite interprete a muzicii ro­mâneşti. În paginile care urmează reluăm, parţial, pri­mul interviu acordat de Maria Tănase, în urmă cu peste 60 de ani, fidelului ei sfătuitor şi însoţitor -

O leliţă semeaţă

Venise iarna. O iarnă albă ca o bunică. Zăpada căp­tu­şise cald şi moale străzile cetăţii. Nămeţii înăl­ţaţi la marginea oraşului, până aproape de covil­tirele bordeie­lor, erau, chiar şi în inima lui trepi­dantă, greu de biruit şi trecătorii încotoşmănaţi, dacă nimereau în afara pârtiei, se înfundau până la brâu în omăt.

Luminile însă nu-şi feriseră ochii de prăpădul co­borât din cer. Ferestrele luminau ninsoarea, ca vitrinele cu jucării în ajunul Crăciunului. Şi fie­care edificiu era un transatlantic strălucitor, plu­tind în largul speranţelor feerice ale vieţii, de după ghergheful sticlos al florilor de gheaţă...

Cu vârf şi îndesat - până la ziuă - localurile ilustrau huzur şi belşug românesc. Neobosite, uşile se deschideau şi se închideau, ascultând de năvala noctambulilor, dăruind legănării fulgilor de-afară acordul viorilor înstrunite. Eram atunci, după apariţia ei în cântecul românesc, singurul din Bucureşti şi printre cei câţiva din ţară care n-o auziseră pe Maria Tănase, nici mă­car la radio. Socoteam că se vorbeşte de ea prea mult, când, într-o noapte aidoma cu cetatea aflată în sarabandă orbitoare şi ză­padă strălucitoare până la fereşti, prietenul care mă însoţea pe uliţele îngropate în omăt, pretextând că nu mai putem înfrunta urgia crivăţului, şi prin apropiere nu există o cârciumă pe placul sufletului meu, mă împinge din spate în restaurantul luxos unde se "produce" Maria Tănase. Localul ne înghite strident şi asurzitor.

Primul simptom: larma ascuţită moare la apariţia ei. E o leliţă semeaţă. În des­chi­zătura sânilor poartă garoafe albe. Ochii îi are închişi, la o palmă deasupra şi cam în faţa microfonului. Legănându-şi umerii ca la râu, cântă cu ochii închişi, smulgând fiecărei note alba petală lăsată să alunece printre degete pe dâra me­lodioasă. Se pierde, intră în transă. Plesneşte cuvintele bărbăteşte. Convinsă, nu ia în râs, ca ceilalţi, aleanul tânguirilor ăstea cu "frunză verde", "mers legănat", "bu­zele picur de sânge". Sparge tonurile, îşi apropie o clipă mângâierea dulcei armonii, ca apoi să freamăte cu codrul. Monotonia ţărănească e fără dor orăşenesc, de efect. Modulaţiile aduc ecoul pădurilor... Doinitoa­rea are colnice şi vâlcele în glas. Acum, vocea-i joacă într-un picior, bătuta şi ţambalul abia se ţin după ea... Hotărât, Maria Tănase are soare în glas, deşi cântă noaptea.

În grădină, la tata

Trezită din somn în dimineaţa senină de primăvară, tălmăcitoarea of-urilor româneşti, la fel ca şi în cântec, nu se lasă aşteptată. Îmi răspunde pe moment, fără oco­lişuri, simplu, cum îi stă bine omului sincer.

- Maria neichii, Marie, cum ţi s-a înfăţişat întâia oară viaţa şi în ce fel a crescut copilăria ta?

- Ceea ce m-a impresionat prima oară şi m-a făcut să-mi dau seama de viaţă a fost o zi de primăvară, în care, ieşind din casă, am văzut pământul răsturnat al gră­dinii scoţând aburi... Îmi mai amintesc că, să tot fi avut cinci ani, mă duceam cu servitorii din mahala la un teatru de păpuşi care avea baraca pe cheiul Dâm­boviţei. Fiind mică, ţăranii mă duceau în braţe. Ţin minte că păpuşile erau îmbrăcate naţional. În aceeaşi măsură, ca şi respiraţia pământului, mă impresiona felul cum oamenii de la ţară explicau, pe loc şi cu glas ridicat, ceea ce vedeau acolo. Fiecare scenă o compa­rau cu o întâmplare din satul lor. Odată s-a iscat o bătaie, pentru că unul din ei făcea prea mare haz de o scenă care surprinsese cu şoalda amoroasă pe femeia celuilalt... Scena, totuşi, era foarte pilduitoare.

Copilărie fără răsfăţ

Ion Coandă Tănase, tatăl Mariei

Casa din Livada cu Duzi

- Copilăria mi-a crescut printre astfel de oameni, printre ţărani, de la care am învăţat să şi cânt, în grădină, la tata. O copilărie foarte interesantă, exact ca a orică­rui copil din mahala. Fără "mămicule" şi "tăticule"... Copilărie preocupată de ce însemna pentru tata neca­zuri şi bucurii. Dacă se înteţea vijelia şi ridica rogoji­nile după sere, se întrista toată casa. Când urmau zile geroase şi nu se puteau aerisi brazdele de răsaduri, era ce putea să fie mai groaznic. Atunci, nici nu mâncam, nici nu ne odihneam; aşteptam cu sufletul la gură ca Dum­nezeu să se înduioşeze... Simţeam viaţa tatei în cumpănă. De multe ori am trecut pe lângă teama de a nu se sinucide. Dacă i se întâmpla să i se strice o recoltă într-o primăvară, nu-i mai ceream nimic. Nici stric­tul necesar. Totul trebuia să vină de la el. He-he!... copilăria nu mi-a fost uşoară şi nu şi-a per­mis să se răsfeţe.

Cântecul cu doar două versuri

- Cum ţi-a sunat primul cântec auzit şi ce simţăminte ai încercat?

- Am fost furată de o melodie a unui ardelean din Turda, fugit din Transilvania robită, care se rătăcise să robotească la noi. Mi-aduc aminte că era şchiop. Cântecul turdeanului avea doar două versuri.

Frunză verde, frunză galbenă,

Tu mă saltă, tu mă leagănă.

Patru ani a cântat numai asta.

(Maria Tănase îmi cântă melodia, cu pri­virea oprită departe,

Ana Muntean, mama Mariei

în poarta copilă­riei...)

Cânta câte o zi întreagă. Singur îşi bătea cu piciorul măsura şi de unul singur cânta. Când găsea de cuviinţă că a repetat de prea multe ori cele două versuri, dădea într-o arie porcoasă. Îl ştiam vesel, după această a doua parte:

Mă dusei la şezătoare,

La scaun cu trei chicioare

Scaunul căzu de-a dura,

Fetele... căscară gura.

Cânta aşa de frumos, că-mi plăcea tot­deauna să-l aud. Parcă înadins venea să com­plecteze atmosfera din jur. Nu supăra pe nimeni. Şi niciodată n-a fost auzit să cân­te vesel când lumea era tristă sau să se tânguie când ceilalţi erau bucuroşi.

"Ad-o pe aia mică"

- În acel început a existat ceva care să anticipeze cântecul care avea să te nască?

- Cine a anticipat cântecul a fost tata. Când petrecea mai târziu, noap­tea, trimitea pe mama să mă tre­zeas­că: "Ad-o pe aia mică". Nu-l ducea la culcare până nu mă sculam să-i cânt. Aveam şase, şapte ani, şi cân­tam ce învăţam de la ţărani. Auzeam într-o zi un cântec, a doua zi cântecul se repeta şi eu îl ţineam minte. De fiecare dată când îi cântam nopţii lui petrecăreţe, îmi dădea 20 de lei de hârtie, bani pe care-i băgam sub pernă şi pe care, bine­înţeles, nu-i mai găseam a doua zi... Era foarte drăguţ Moş Tănase. Frumuseţea era însă că n-aveam glas. În schimb, sora mea avea o voce splendidă, de-o rară pu­ri­tate, iar fratele meu cânta iarăşi foarte frumos. Eu cân­tam cu respiraţia tăiată, mă opream la jumătatea cu­vântului să mi-o reiau, loveam cuvintele unul într-altul, neavând altă grijă decât să scap mai repede şi să mă duc să mă culc. De câte ori trimetea după mine, mama o propunea pe sora mea: "Lasă că-ţi cân­tă Aurica". Răspunsul lui Moş Tănase era acelaşi: "Ad-o pe aia mică". Pe jumă­tate adormită, mă înfăţi­şam. Mă punea pe genunchi. Începeam să cânt...

O fată cântă după mort...

"Cine iubeşte şi lasă..."

- Care sunt cele mai puternice aduceri aminte pe care le păstrezi din acele timpuri, în legătură cu muzica?

- Eram la înmormântarea unei mătuşi. Servitoarea care-o slujise cu credinţă patru ani, o ardeleancă de şaisprezece ani, pe care aveam s-o întâlnesc acum, în urmă, în Făgăraş, pe nume Maria Murariu, se ţinea după răposata şi cânta de mama focului... Eram contrariată, fiindcă o ştiam supusă şi îndu­re­rată. Eram jenată, gândind la ce zice ma­halaua. În acelaşi timp, îmi şi plă­cea. Nu ştiam că aşa este ticluiala de jale a ardelenilor. Fata, suferind, făcuse un bocet, care era o melopee extraordinară.

"Geaba mă mai duc acasă"...

Când a murit această mătuşă, sora mamei, nea Fane, bărbatul ei, care fusese cam poamă, n-a plâns. Lumea era indignată: "Iote, soro, Fănică nu plânge deloc după Ilea­na..." Cei trei copii rămaşi fără ma­mă i-am luat să crească la noi. Sea­ra, târziu, nea Fane rămânea să-şi vadă copiii adormind. Şi peste som­nul liniştit al ţâncilor, cânta tângui­tor:

Geaba mă mai duc acasă,

Că n-am nevastă frumoasă;

Nici nevastă, nici copii,

Sunt om fără căpătâi...

Ca mai apoi, sufletu-i întristat să stăruie, impresionându-mă, în­tr-un alt cântec:

În căsuţa mititică,

Cu pereţii reci ca gheaţa,

Zace-n pat biata femeie

Vai!... ce tristă-mi este viaţa.

Trecută în cântec, atitudinea asta de viaţă avea ecoul singurătăţii care-mi copleşea inima. Inima care ar fi tot atât de larg deschisă, ca şi-atunci, pentru nea Fane, omul deştept şi cu pitoresc, singurul din familia mea pe care-l regret şi pe care aş vrea să-l văd şi astăzi.

Intermezzo

Impecabilă şi când bea ceai

Despre bunătatea Mariei Tănase s-a dus vestea ca de popă tuns. Numai astfel se justifică soneria repetat încălecată de cei care, voind recomandări, ajutoare, intervenţii, îi întrerup cântecul picurat în plumb, prin plaivasul meu. În afara acestora, aş zice, loiali (cer ca să-şi poată încăputa viaţa şi apoi pleacă), mai sunt câţiva prieteni care rămân. Fără flori, deşi e primăvară, însă îndrăgostiţi.
Maria Tănase, să continuăm!

"Vai!... ce frumos e!"...

- Cine ţi-a călăuzit primii paşi şi cuvântul decisiv al cui a fost în începuturile carierei tale?

- Esenţialul a fost sfatul şi truda unui bun prieten, Harry Brauner. Pe urmă s-a adăugat încurajarea una­nimă a celorlalţi prieteni: Radu Boureanu, Cicerone Theodorescu, Eugen Jebeleanu, Ghiţă Roll şi alţi câţiva pe care nu i-am uitat. Veneau la mine, cu băutura după ei. Cântau ei, mă puneau şi pe mine. Mi-era ruşine. Cântecul pe care acceptam să-l cânt nu-l terminam niciodată. Îl duceam până la jumătate şi retezându-l, spuneam: "Vai! ... ce frumos e!". Repertoriul, pe care-l întorceam în fel şi chip, mi-l formau trei cântece: "Of.... zac!", "Geaba mă mai duc aca­să" şi "Târâişul şarpelui", cules din Fă­găraş.

Tănase îi schimbă numele

Maria Tănase şi Mihail Sadoveanu, în 1956

- Care a fost şi cum a decurs prima apariţie pe care ai avut-o în public?

- Trebuie să-ţi vorbesc de Tănase. Lui m-a recomandat Alfred Paximade, care nu mai putea după mine: "Ia fata asta; e veselă, dezgheţată, plină de talent". Du­pă ce, de formă, m-a întrebat: "Fă, fată, ce vrei tu să joci?", Tănase mi-a dat rolul unei băgătoare de sea­mă, într-un sextet. În a doua scenă, dădeam brânci celor ce stă­teau... În acest timp, cea care cânta ariile ro­mâneşti era o ru­soai­că refugiată, care îl convinsese pe Tă­nase că fusese angaja­tă la Opera ţarilor din Ru­sia... Pe afişele a­ces­tui spectacol am fost tre­cută sub nu­me­le de Elise Lamé.

Comicul...

În a doua revistă, mi s-a pregătit un cache-sexe cu pene de struţ, sutien, pantofi de lamé şi o pă­lărie gen french-cancan. Cum să mă îmbrac aşa eu, care veneam din­tre răzoare şi bibilici?... În ajun de premieră, mi-am făcut bocceaua şi am plecat. Pe afiş eram de astă dată: Mary Atanasiu. Mai târziu, am vă­zut spectacolul. Pe trepte, baleri­nele, cu derierele goale şi cu clo­poţei, trăgeau din­tre picioare un fel de eşarfă care, ex­pusă, mână de la mână, la ram­pă, era pentru ochi şi suflete simbolul cre­din­ţei noastre naţio­nale. Acest ma­gis­tral final, să-i zicem epo­peic, îl încheia Tă­­na­se, care purta că­maşă naţională pe deasupra, iar pe sub ea, destul de vizibilă, o cămaşă cu "Bonjour" pe piept.

Evoluţie

Coperta cărţii

- Ce a urmat după plecarea-ţi de la Tănase?

- Un amic care cumpărase o fa­brică de discuri m-a pus să fac o pro­bă. Am făcut-o cu o bucată a lui Nelu Mânzatu, Mansarda. Reuşita a fost extraordinară, cu toate că, din punct de vedere tehnic, imprimarea lăsa de dorit. La scurt timp, am fă­cut o nouă imprimare, cu "Nunta ţigănească". Succesul a fost fantas­tic. Nu se mai făcea la fabrică decât discul ăsta. O singură faţă de placă a acoperit, în trei luni, o pierdere de 80.000 lei, sumă destul de serioasă pentru acel timp. După aceea, m-a angajat "Co­lumbia", care m-a tri­mis la Viena, unde am imprimat noi discuri. Îna­poin­du-mă, m-am dus şi m-am pro­pus să cânt la radio. Am avut succes. Cu zece mii de lei pe lună m-a an­gajat Vlădoianu; ca, de la el, să trec imediat la primul res­tau­rant la care am cântat, plătită cu 2000 de lei pe seară. Ce a urmat se cunoaşte.

Miracolul muzicii

- Care a fost cea mai înaltă emoţie pe care ai trăit-o în legătură cu muzica?

- Cântam la Spitalul Polizu, pentru răniţi. Între cei evacuaţi din focul luptei, a căror sfântă jertfă făureşte dăinuirea eternă în lume a existenţei româneşti, se afla unul care-şi pierduse cunoştinţa, fiind de trei zile în transă. De tot atâtea zile nu scosese nicio vorbă... Dacă-i dădeai un hârdău cu mân­care, îl mânca... Avea o leziune la creier. Încep să cânt. Şi pe loc, pe fuiorul melodiei, îşi aminteşte... câţi ani are... că e din Dâmboviţa... că... Doctorii se crucesc în faţa mira­colului.

Cântecul românesc

Maria Tănase a tăcut. Afară, vântul se înteţeşte râzându-şi, cu nori negri, de sulemeneala dimi­neţii de duminică. Pe pian exis­tând flori, pagina aparţine lui Turgheniev... Numai că din nou soneria zbârnâie în ea, ca o pă­că­litoare de moşi. Ca s-o împrăştii, vorbesc:

- Spune-mi ceva despre cân­tecul românesc.

- Interpretându-l, e cea mai mare satisfacţie pe care am trăit-o în lume. E sensul dăruirii mele co­lectivităţii. În schimb, avalanşa asta de cântece moderne, în stil românesc, este profundă durere...

Continuarea povestei s-a as­cuns în lujerul unui stânjenel din glastră. S-o căutăm altă dată, Ma­ria Tănase...

Gaby Michailescu

 

Gaby Michailescu

(Fragment din cartea: "Maria cea fără de moarte" de Gaby Michailescu, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013. Comenzi la tel.: 0733/13.11.45, 0364/117.246; e-mail: eikondifuzare@yahoo. com)

Trofeul Festivalului „Maria Tănase” nu s-a acordat!

Pentru prima dată în istoria de 42 de ani a acestei scene a cântecului popular românesc – Trofeul Festivalului „Maria Tănase” nu s-a acordat!

26 noiembrie 2011

Autor Magda Bratu

Premieră în istoria Festivalului-Concurs Naţional al Interpreţilor Cântecului Popular Românesc „Maria Tănase”: la această a XXI-a ediţie, organizată la Craiova, în perioada 21-26 noiembrie, Trofeul nu a fost acordat! Motivul: nici unul dintre cei 39 de concurenţi nu a avut acel „ceva” cu care să-i impresioneze pe membrii juriului prezidat de maestrul Tudor Gheorghe. După cum au recunoscut şi organizatorii, acest lucru nu s-a mai întâmplat niciodată de când distincţia a fost instituită, în 1993. Din 1969, anul înfiinţării Festivalului, până în 1993 au fost acordate premii doar la cele două secţiuni – solişti vocali şi solişti instrumentişti.

«Aşa cum aţi observat şi dvs., toţi concurenţii au fost la un prag bun. Din punctul meu de vedere, acest prag este minunat, aceşti copii care au cântat probabil vor face carieră. Pentru Marele Premiu însă trebuie un dram de nebunie, trebuie ceva mai mult decât a fi bun, trebuie să ieşi uşor din normalitate. Ori de data asta n-am întâlnit nici un interpret care să iasă deasupra celorlalţi. De aceea aşteptăm la ediţia următoare pe acela care va reuşi să iasă din normalitate şi să-i „sperie” puţintel pe consumatorii de muzică populară», a explicat, aseară, în cadrul Galei Laureaţilor, Tudor Gheorghe. „Premiile le-am acordat cu foarte mare rigurozitate. Am ţinut cont de felul în care cântă, în care arată, în care mă emoţionează”, a adăugat acesta.

Ion Prioteasa, preşedinte al Consiliului Judeţean Dolj – instituţie organizatoare a Festivalului împreună cu Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj: «Suntem mândri să ducem acest Festival mai departe, să ducem mai departe această faimă a cântecului românesc, a spiritului oltenesc. Deci, suntem mândri că am putut să organizăm din nou, la Craiova, acest Festival! Dacă juriul a stabilit că nici un concurent nu este de valoarea Marelui Premiu, atunci să aşteptăm anii următori, pentru că cei care urcă pe această scenă şi primesc un premiu primesc, practic, un paşaport pentru viaţă, pentru carieră».

Premiul I la secţiunea solişti vocali a fost câştigat de Teodora Romina Pană, din Gorj – „o zonă folclorică încă sănătoasă în această ţară”, cum o consideră preşedintele juriului, care i-a şi înmânat distincţia concurentei. Succesul tinerei de 22 de ani, pe care îi va împlini peste numai câteva zile, este cu atât mai mare cu cât Gorjul a fost reprezentat pe scena Festivalului de alţi şapte solişti vocali şi doi instrumentişti. «Este o mare responsabilitate pentru mine şi va trebui să am grijă de-acum încolo la ţinuta mea, la repertoriul pe care îl voi alege. Sper din tot sufletul ca acest premiu să fie un „paşaport” pentru cariera mea şi sper ca Gorjul să se mândrească cu mine, chiar dacă nu mă numesc Maria!», a mărturisit câştigătoarea, emoţionată, după ieşirea din scenă. La secţiunea solişti instrumentişti, Premiul I i-a revenit lui Nelu Iencea (clarinet), din Serbia.

Una dintre cele trei reprezentante în concurs ale Doljului, Livia Ileana Celea, a obţinut Premiul al II-lea la secţiunea solişti vocali, iar publicul din sala Teatrului Naţional „Marin Sorescu” a răsplătit-o cu Premiul de Popularitate. Premiile au fost înmânate de membrii juriului sau de reprezentanţii instituţiilor organizatoare şi partenere ale Festivalului şi au constant în diplome, trofee create de artistul Mihai Ţopescu, dar şi în bani: Premiul I valorează 700 de euro, Premiul al II-lea – 600 de euro, Premiul al III-lea – 500 de euro, iar Premiile Speciale şi Premiul de Popularitate – câte 250 de euro. Câştigătorul Marelui Premiu şi Trofeului Festivalului, la această ediţie, ar fi plecat acasă cu 1.000 de euro. Finanţarea Festivalului a fost asigurată de Consiliul Judeţean Dolj, cu aproximativ  400.000 de lei, şi din sponsorizări.

Secţiunea solişti vocali:

PANĂ TEODORA ROMINA (Gorj)

Premiul I: PANĂ TEODORA ROMINA (Gorj)

Are 22 de ani, a absolvit Liceul de Muzică „Constantin Brăiloiu” din Tg. Jiu, iar în prezent este studentă la Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii „Constantin Brîncuşi”. A participat la o mulţime de festivaluri şi a câştigat numeroase premii, printre care Trofeul la Concursul Internaţional de Folclor „Cântecele românilor de pretutindeni” (Dr. Tr. Severin, 2009) şi Premiul Special la Festivalul „Maria Lătăreţu” (Tg. Jiu, 2010). Încă de la intrarea în competiţie a mărturisit că, dacă va câştiga un premiu, îl va dedica fiului său, în vârstă de un an şi jumătate.

Premiul al II-lea: CELEA LIVIA ILEANA (Dolj)

Tânără, ambiţioasă, plină de energie, are doar 19 ani şi este din comuna doljeană Braloştiţa. A absolvit Liceul de Artă „Marin Sorescu”, dar şi Şcoala Populară de Arte „Cornetti” din Craiova, iar actualmente este studentă la Facultatea de Litere – Departamentul de Muzică (secţia canto clasic) din cadrul Universităţii din Craiova. Spune că talentul de a cânta l-a moştenit din familie, de la mama sa, şi apreciază repertoriul autentic al Aureliei Popescu Preda. În ultimul an a câştigat două premii importante: Trofeul Festivalului „Ponoare, Ponoare” (Mehedinţi) şi Premiul I la Festivalul „Maria Lătăreţu” (Gorj).

Premiul al III-lea: MÂŢĂ NICU (Republica Moldova)

S-a născut în Făleşti, Republica Moldova, şi are de 22 ani. A absolvit cursurile Conservatorului din Chişinău, iar în prezent este masterand la Universitatea din Bucureşti, unde studiază Istoria Artei şi Filosofia Culturii. Cântă de când se ştie, iar la 4 ani a avut prima apariţie în public. Îşi doreşte o carieră în România, deoarece consideră că aici sunt mai multe oportunităţi de a se dezvolta profesional. A obţinut, în 2009, Marele Premiu la Festivalul Naţional „Nicolae Sulac” (Chişinău) şi Premiul al II-lea la Festivalul „Strugurele de Aur” (Jidvei, Alba Iulia).

Secţiunea solişti instrumentişti:

IENCEA NELU (clarinet, Serbia)

Premiul I: IENCEA NELU (clarinet, Serbia)

Are 19 ani şi este absolventă a Colegiului Naţional de Arte „Ion Vidu” din Timişoara. Cântă la clarinet şi saxofon şi adoră muzica populară bănăţeană. Spune că a moştenit talentul de la tatăl său. În 2009 a câştigat cu clarinetul Premiul I la Festivalul-Concurs Internaţional „Grai şi cântec din străbuni” (Timişoara), iar  anul acesta, la „Marele festival al românilor din Serbia”, a obţinut Premiul I la secţia instrumentişti, cântând la saxofon.

Premiul al II-lea: PREDA MARIANA (nai, Dâmboviţa)

Studiază naiul de la 12 ani. L-a ales din întâmplare, pentru că, iniţial, optase pentru canto, convinsă că moşteneşte vocea deosebită a mamei sale. Acum, nu s-ar mai despărţi de el, toată admiraţia având-o pentru maestrul Gheorghe Zamfir. Este din Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, are 17 ani şi învaţă la Liceul de Artă „Bălaşa Doamna” – Secţia instrumentală, fiind în clasa a XI-a. A participat la mai multe competiţii de gen şi a obţinut numai locul I, ceea ce o încurajează să meargă mai departe – să studieze la Conservatorul din Bucureşti şi să-şi dorească să devină un artist consacrat.

Premiul al III-lea: BUŞECAN CĂTĂLIN (vioară, Maramureş)

Are 18 ani şi este din Hovrila, judeţul Maramureş – o zonă minunată din Ţara Chioarului. A absolvit cursurile Şcolii Populare de Arte „Liviu Borlan” din Baia Mare, la clasa profesorului Gavril Babiciu, iar acum este elev în clasa a XII-a la Liceul Teoretic „Ioan Buteanu” din Somcuta Mare (judeţul Maramureş). Totodată, colaborează cu Ansamblul Folcloric Naţional „Transilvania” din Baia Mare şi cu Ansamblul „Doina Chioarului” din Somcuta Mare. A obţinut premii importante la toate concursurile la care a participat, cel mai recent fiind locul I la Festivalul de Muzică Populară „Ion Petreuş” din Baia Mare.

Premii Speciale ale juriului:

URS IOANA ANGELA (voce, Bihor)

În familia sa cântă şi părinţii, şi bunici, aşa că era firesc ca primii paşi spre folclor să-i facă devreme. Se întâmpla când era în clasele gimnaziale, ca dansatoare în ansamblul „Bihorul”, în cadrul căruia activează şi acum. Între timp, a absolvit şi cursurile Şcolii Populare de Arte „Francisc Hubic” din Oradea. Acum este o tânără de 22 de ani, studentă în anul I la Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj – Secţia etnologie, şi masterandă în anul al II-lea la Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii din Oradea – Secţia Finanţe-Bănci. A fost îndrumată de regretata interpretă de muzică populară Florica Ungur, care a povăţuit-o ca şi cum ar fi fost copilul său, iar în prezent studiază cu Florin Mariş Hinsu. A reprezentat în concurs zona de deal a Crişului Repede cu cântecul doinit Cine mi-aude gura şi piesa de joc Dac-ar şti ochii vorbi, ambele din repertoriul Floricăi Ungur.

BĂLAN CHELU ZORINA (voce, Olt)

Are 27 de ani, este mamă a doi copii şi a urcat pe scena Festivalului „Maria Tănase” însărcinată în cinci luni, reprezentând zona Romanaţiului. Cântă de la vârsta de 3 ani, pentru că a crescut în casă cu muzica populară, mama fiind solistă, iar tatăl – acordeonist. A absolvit Şcoala Populară de Artă din Slatina (secţia nai) şi a participat la numeroase concursuri şi festivaluri. A câştigat Marele Premiu la Festivalul de Muzică Lăutărească  Veche „Zavaidoc”, iar anul acesta – Trofeul la Festivalul de muzică populară „Maria Ciobanu” de la Vâlcea

CHIRU MIREL TRIFON (vioară, Gorj)

Are doar 17 ani, iar talentul de a cânta la un instrument muzical îl moşteneşte din familie. Cântă la vioară încă din clasa I şi a fost elev al regretatei Carmen Frăţilă. În 2005 a câştigat locul al II-lea la Festivalul Internaţional „Ciprian Porumbescu”. Tot Premiul al II-lea l-a obţinut şi în cadrul Festivalului Cântecului Popular Românesc „Maria Lătăreţu”.

• 

  Doljeanca Livia Ileana Celea a obţinut Premiul al II-lea la secţiunea solişti vocali şi Premiul de Popularitate.
  Premiul de Popularitate: CELEA LIVIA ILEANA (Dolj)
• Premiul Studioului Teritorial de Radio „Oltenia” Craiova: BĂLAN CHELU ZORINA (voce, Olt)
• Premiul Studioului Teritorial de Televiziune TVR Craiova: BĂLAN CHELU ZORINA (voce, Olt)

Întrebat, aseară, de prezentatoarea Iuliana Tudor „cum ar fi arătat destinul Mariei Tănase în timpul pe care îl traversăm”, maestrul Tudor Gheorghe a răspuns: „Cred că ar fi trăit în această perioadă, Maria Tănase n-ar fi devenit niciodată Maria Tănase”. Părere împărtăşită, pare-se, şi de publicul din sala TNC, care a reacţionat printr-un ropot de aplauze. «Din punctul meu de vedere, cântecul popular românesc a avut două praguri întru desăvârşirea decăderii lui. Primul a fost momentul în care anonimul – să nu-l ierte Dumnezeu! – a inventat rima versului „ogoru’/tractoru’”. Când a făcut rima asta, deja cântecul popular românesc a început să slujească drept instrument de propagandă. De-aici a venit folclorul nou şi până la „foaie verde-a bobului / mulţumim partidului” ştim bine că n-a mai trecut multă vreme. Al doilea prag este apariţia în peisajul mass-media românesc a posturilor private de folclor, aşa-zise de promovare a cântecului popular. Fără nici un discernământ, fără profesionişti, au chemat pe cine-a vrut să cânte şi să dea banu’», a explicat Tudor Gheorghe, adăugând că consideră Festivalul „Maria Tănase” cel mai serios festival de folclor din România.

Sursa: Cuvantul Libertatii

Festivalul „Maria Tănase”: 45 de solişti în recitaluri, peste 60 de concurenţi

17 noiembrie 2011

Autor: Magda Bratu

Sursa: http://www.cvlpress.ro/?p=26902

Doar câteva zile până la deschiderea celei de-a XXI-a ediţii a Festivalului-Concurs Naţional al Interpreţilor Cântecului Popular Românesc „Maria Tănase” – deja brand al Craiovei şi „marcă înregistrată” a Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale (CJCPCT) Dolj, dar şi a Consiliului Judeţean Dolj, care anul acesta îl susţine financiar cu aproape 400.000 de lei.

Evenimentul se va desfăşura în perioada 21-26 noiembrie şi va aduce în faţa publicului nu mai puţin de 45 de interpreţi ai folclorului românesc, care vor susţine recitaluri. Aspiră să urce pe aceeaşi scenă şi să câştige unul dintre premii (a căror valoare totală se ridică la 5.000 de euro!) şi peste 60 de tineri, solişti vocali şi instrumentişti, din 20 de judeţe ale ţării, dar şi din comunităţile româneşti din Serbia şi Republica Moldova. Însă mai întâi au de trecut o preselecţie, mai apoi trebuie să convingă un juriu prezidat de maestrul Tudor Gheorghe şi avându-l printre membri pe îndrăgitul interpret Dumitru Fărcaş.

Spectacolele-concurs, urmate de recitaluri, se vor desfăşura, începând cu ora 18.30, miercuri, 23, şi joi, 24 noiembrie, iar vineri, 25 noiembrie, de la aceeaşi oră, va avea loc Gala Laureaţilor. Biletele pentru Festival s-au pus deja în vânzare la sediul CJCPCT Dolj (Craiova, strada „Alexandru Macedonski” nr. 28), la preţul de 15 lei/spectacol/persoană.

Mihai Fifor, Aurelia Popescu şi Nicolae Dumitru

«Aşa cum i-am obişnuit pe cei care îndrăgesc cântecul popular tradiţional, Festivalul „Maria Tănase” – un proiect care credem că a atins deplina maturitate şi care este îndelung aşteptat de publicul craiovean şi nu numai – merge mai departe. Este o investiţie deosebit de importantă a Consiliului Judeţean Dolj, discutăm de sume însemnate alocate anul acesta – aproape 400.000 de lei», a precizat, ieri, directorul Festivalului, Mihai Fifor.

Înscrierile la preselecţia naţională continuă. Patru tineri doljeni în concurs

Acesta a anunţat că, până în prezent, peste 60 de interpreţi de muzică tradiţională românească, solişti vocali şi instrumentişti, cu vârsta cuprinsă între 16 şi 35 de ani, s-au înscris la preselecţie. Concurenţii provin din peste 20 de judeţe ale ţării, dar şi de peste hotare. „Vin şi din Serbia, şi Republica Moldova, pentru că, deşi Festivalul are o titulatură devenită deja brand, noi considerăm că este absolut firesc să îi primim şi pe cei din comunităţile româneşti din afara graniţelor. Ne-am fi bucurat să vină şi din Ungaria sau din Bulgaria, cum s-a mai întâmplat”, a mai spus Fifor, adăugând că înscrierile la preselecţia naţională – care se va desfăşura la sediul Teatrului Naţional din Craiova, în zilele de 21 şi 22 noiembrie – continuă până duminică, 20 noiembrie.

Între concurenţii care o vor avea de convins juriul de calităţile lor se numără şi patru tineri doljeni. «Noi am organizat deja o preselecţie locală, pe data de 29 octombrie a.c., nedorind să aglomerăm juriul naţional şi cu participanţii din judeţul nostru. De aici au fost selectaţi patru tineri, toţi solişti vocali, elevi sau absolvenţi ai Şcolii Populare de Arte „Cornetti” din Craiova, care vor mai trece o dată prin „furcile caudine” ale preselecţiei. Dar nu e obligatoriu să rămână toţi patru în competiţia finală», a mai spus directorul Festivalului. Este vorba despre Vlad Marian Ionuţ (n. 1986) – din zona Romanaţiului, de meserie tehnician silvic; Boabă Nicoleta (n. 1991) – din Craiova, studentă; Ceană Mihaela Diana (n. 1994) – din Melineşti, elevă la Grupul Şcolar „Al. Macedonski”; Celea Livia Ileana (n. 1992) – din Braloştiţa, studentă la Departamentul de Muzică din cadrul Universităţii din Craiova.

În recitaluri – solişti din toate zonele etnofolclorice, inclusiv laureaţi ai ediţiilor trecute

Despre structura spectacolelor prezentate pe 23, 24 şi 25 noiembrie, pe scena Teatrului Naţional „Marin Sorescu”, directorul Festivalului „Maria Tănase” spune că „este cea cu care am obişnuit încă de foarte mulţi ani publicul”. Astfel, serile de miercuri şi joi se vor deschide la 18.30 cu concursul propriu-zis, care se va desfăşura pe parcursul a două ore, apoi vor urma recitalurile susţinute de cunoscuţi şi îndrăgiţi interpreţi ai cântecului popular românesc, mulţi dintre ei fiind chiar laureaţi ai ediţiilor precedente ale Festivalului „Maria Tănase”.

„Am plecat de la ideea că este necesar ca Festivalul să-şi demonstreze valoarea încă o dată. Cel care reuşeşte să ia un premiu pe această scenă are un certificat de garanţie că poate să reuşească într-o carieră ulterioară de interpret de muzică populară. Aşa că, pentru a face această dovadă, ne-am gândit să-i invităm aici pe toţi laureaţii de la ultimele cinci-şase ediţii, pentru a demonstra publicului craiovean şi celui din întreaga ţară că aceşti copii minunaţi care au câştigat aici un premiu duc mai departe cântecul popular românesc, în forma sa autentică», a menţionat Mihai Fifor. Acesta a mai precizat că „s-a încercat ca fiecare seară de spectacol să aibă o distribuţie cât mai echilibrată – atât în privinţa zonelor etnofolclorice de provenienţă a soliştilor, dar şi a numelor celebre sau mai puţin cunoscute ale cântecului popular românesc” şi că „joi va fi o seară mai specială, a Doljului, pentru că sunt foarte mulţi câştigători ai unui premiu din această zonă”.

Concurenţii, ca şi interpreţii în recital vor fi acompaniaţi una dintre cele două orchestre aflate pe scenă: cea a Ansamblului Folcloric „Maria Tănase”, condusă de maestrul Nicu Creţu, şi „Lăutarii” din Chişinău (Republica Moldova) – dirijor Nicolae Botgros.

Trofeele Festivalului „Maria Tănase” au fost realizate, ca de fiecare dată, de artistul Mihai Ţopescu

Valoarea premiilor decernate în Gala Laureaţilor depăşeşte suma de 5.000 de euro

Seara de vineri, 25 noiembrie, va da emoţii concurenţilor: de la ora 18.30 se va desfăşura Gala Laureaţilor, în cadrul căreia vor fi decernate premii a căror valoare depăşeşte suma de 5.000 de euro brut. Numai Trofeul valorează 1.000 de euro! La fiecare din secţiunile solişti vocali şi solişti instrumentişti vor fi acordate Premiul I (700 de euro), Premiul al II-lea (600 de euro) şi Premiul al III-lea (500 de euro). În plus, juriul va oferi două Premii Speciale, iar prin votul publicului va fi înmânat un Premiu de Popularitate, fiecare dintre acestea trei valorând 250 de euro.

După cum a precizat Aurelia Popescu, director interimar al Studioului Teritorial TVR Craiova – instituţie care este coproducător al Festivalului –, atât serile de concurs, cât şi Gala Laureaţilor vor fi transmise în direct de TVR Craiova şi de TVR 3, începând cu ora 18.30. „Ca noutate, dorim ca în pauzele dintre recitaluri să arătăm cam ce se întâmplă în culisele acestui Festival”, a mai spus aceasta. De altfel, din echipa Televiziunii Române fac parte şi prezentatoarea celor trei seri de spectacol, Iuliana Tudor, ca şi realizatoarea Festivalului, Elise Stan.

Directorul Mihai Fifor: „Sunt vremuri grele, dar Festivalul trebuia dus mai departe”

„Sperăm să fie o ediţie măcar ca celelalte din punct de vedere calitativ, dacă nu chiar mai bine conturată, mai bine realizată”, a conchis Nicolae Dumitru, director interimar al CJCPCT Dolj. „Aş zice, cu ceva mai mult curaj, că nu numai că va fi o ediţie mai bună decât celelalte, dar credem noi că prin eforturile tuturor va fi o ediţie memorabilă, care să îndemne să ducem mai departe acest proiect. Este complicat, sunt vremuri grele, dar, cu toate acestea, Festivalul trebuia dus mai departe. Discutam şi cu dl. preşedinte al Consiliului Judeţean Dolj, Ion Prioteasa, şi spuneam că şi în 1977, anul seismului devastator pentru România, s-a desfăşurat. Aşa că nu ne rămâne decât să-i invităm pe craioveni în număr cât mai mare la sala Teatrului Naţional!”, a completat directorul Mihai Fifor.

Juriul naţional – în faţa căruia concurenţii vor evolua şi la preselecţiile din 21 şi 22 noiembrie, dar şi la spectacolele-concurs din 23 şi 24 noiembrie – îl are ca preşedinte pe maestru Tudor Gheorghe, iar ca membri pe Ştefan Cigu – dirijor al Orchestrei Profesioniste „Dor românesc” al Centrului Judetean pentru Cultura Bistriţa-Nasaud; Ioan Cobâlă – dirijor al Orchestrei „Rapsozii Botoşanilor”, Botoşani; Marin Constantin – dirijor al Orchestrei „Doina Oltului”, Slatina; Dumitru Fărcaş – instrumentist; Niţă Frăţilă – şef Catedra de Muzicologie şi Etnomuzicologie a Academiei de Arte din Novi Sad, Serbia; Marius Hristescu – compozitor, dirijor, director artistic al Filarmonicii „Oltenia” din Craiova; Marcel Parnica – profesor, prim-dirijor al Ansamblului Profesionist „Doina Gorjului” din Târgu Jiu; Marius Szabo – dirijor al Ansamblului „Transilvania” din Baia Mare. Secretar al juriului este Nicolae Dumitru – profesor, director al CJCPCT Dolj.

În recitaluri:

• Miercuri, 23 noiembrie: Olguţa Berbec, Adriana Bucevschi, Mariana Ionescu Căpitănescu, Vasile Ciobanu, Cristian Fodor, Lavinia Goste, Sirma Granzulea, Constantin Lătăreţu, Ana Ilca Mureşan, Ana Pacatiuş, Cristian Pomohaci, Steliana Sima, Stana Stepanescu, Luciana Văduva, Marius Zorilă
• Joi, 24 noiembrie: Lavinia Bârsoghe, Maria Didraga, Nicu Dumitrică, Constantin Enceanu, Viorica Macovei, Manuela Motocu, Maria Rotaru, Modălina Stoica, Cosmin Streaţă, Izabela Tomiţa, Mioara Velicu, Gelu Voicu, Florica Zaha, Mirela Zisu
• Vineri, 25 noiembrie: Veta Biriş, Alexandru Brădăţean, Margareta Clipa, Leontina Dorca, Emilia Dorobanţu, Viorica Flintaşu, Florentina şi Petre Giurgi, Maria Dan Golban, Casandra Maria Hauşi, Nicuşor Iordan, Nineta Popa Ionescu, Maria Loga, Ilie Medrea, Petrică Mâţu Stoian, Niculina Stoican, Gabriela Tuţă.

...în D'ale Bucureştilor

De unde sa incep si unde sa sfarsesc, gandindu-ma la amintirea Mariei, ofteaza Gaby Michailescu, indoit mai mult sub greutatea gandurilor decat a celor 97 de ani.
Impresarul Mariei Tanase traieste intr-o casuta modesta, pe strada Ing Cristescu, in vecinatatea Pietii Muncii. "Frate cu ea de vis, i-am stat in umbra cat a colindat toate provinciile romanesti, in cele 42 de turnee pe care le-am facut impreuna. A suierat vantul, s-a copt graul in caldul painii si s-a dus pe firul anotimpurilor, frunza verde romanesca atat cat amintirea ei sa dainuiasca in veci", isi aminteste in cartea sa "Maria cea fara de moarte".

Cea care a dat folclorului romanesc un certificat de noblete a fost, inexplicabil, uitata de condeiele culturale autohtone. Numele ei mai e pastrat de o tablita ruginita, pe o strada periferica, situata dincolo de marginea Bucurestiului. Maria Tanase, fata gradinarului oltean Mos Tanase, venit la Bucuresti sa faca avere din vanzarea de flori, a crescut in Mahalaua Caramidarilor printre flori si cantece. Nu si-a cules cantecele din Arhiva de Folclor ci de la cantaretii anonimi: de la sezatorile taranilor si lautari batrani de cartier. Pe timpul verii mergea in locul de bastina matern sa creasca impreuna cu cantecele sale. Mama sa era fagarasanca, de sub munte, de la Carta. De aceea, istoria vietii ei nu o vom gasi in carti ci in bocetul si cantecul popular. Vocea ei, fara portativ si fara bemol la cheie, e invelita de o inteligenta innascuta. O inteligenta, spune Geo Bogza, "ca a unui spargator de nuci, care a spart coaja lucrurilor pentru a ajunge la miezul pur al cantecului". Fara profesor si fara conservator a cantat ca o femeie de la tara in al carei stih traieste satul romanesc. De aceea, cantecele populare sunt cantate de atatia altii si doar de ea: "Nu e pe placul Conservatorului, nu are scoala. Cu atat mai bine. Nici sa nu aiba; isi ingaduie sa ne farmece fara sa stie cum", nota un cronicar in ziarul Timpul. Pastrand autenticitatea versului si a melodiei, pasarea maiastra, cum o numea Iorga, a imperecheat in cantecul ei franturi de viata, trairile de zi cu zi a oamenilor desavarsiti prin simplitate. Probabil ca la acest lucru se referea Arghezi in notele sale: "Ea stie sa calce cuvantul si silaba si sa dea, fara gres, ghirlanda in relief a unui suflet de opinca". Reda cantecul popular fara inflorituri care stalcesc sentimentul: "Fiecare frantura are ritm, desen si culoare melodica proprie" spunea Maria. Solista muta folclorul "pe terenuri necunoscute, neintelese sau degradate de obisnuitii nostri diseuri". (revista Radio) A fost invitata in orasul lui Johann Strauss de catre casa de discuri londoneza "Columbia", in studioul careia inregistreaza melodia "Nunta tiganeasca", epuizata in numai cateva saptamani si reeditata in tiraj impresionant.
Il ia pe celebrul acordeonist Faramita Lambru, acompaniatorul ei. Incepe pentru instrumentist cea mai valoroasa perioada din cariera lui. "El era numai al ei. Nu si-a mai luat privirile de la ea, umbra credincioasa a trait numai in respiratia ei" isi aminteste Gaby Michailescu.
Fata in fata cu presedintele Americii
Poposeste pe scena Teatrului Alhambra, pasind cu dreptul alaturi de carabus-ul lui Constantin Tanase. Prin glasul ei, treceau pe rand, veselia, batjocura, durerea, voluptatea intr-un program ce cuprindea cantece din repertoriul francez, spaniol, negro spirituals si melodii populare, cu taraf taranesc alaturi.
De aceea, vocea neprelucrata a artistei ramane un viu document despre o "geografie muzicala" a Romaniei.
Data de 28 septembrie 1938 marcheaza debutul Mariei Tanase in arta cupletului dar si lansarea cantecelor romanesti care poarta publicul in universul ei de dor si nebunie: "Mi-am pus busuioc in par" si "Habar n-ai tu".
George Enescu spunea "Nu stiu de unde vine fata asta, va rog s-o lasati in pace, daca a rasarit din vreo ghinda sanatoasa, samanta va incolti si va creste. Stejarul va umbri curand toate buruienile".
Avea dreptate marele muzician pentru ca "Edith Piaf a noastra" a reusit sa ridice folclorul la rang de arta culta, spunea Valentin Lipatti, fratele celebrului muzician Dinu Lipatti.
Artista pune pe struna povestea locuitorilor vechilor mahalale care faceau hora in jurul Bucurestilor de altadata. Sufletul muzical al mahalalei, un filon pretios, a fost ignorat de folcloristii romani pana atunci. Acele locuri de unde striga jalea si noroiul au disparut dar cantecul lor a ramas.
"Versul mahalalelor ingemaneaza surprinzator elementul citadin cu cel rural rezultand un efect de neasteptata forta ironico-satirica", explica creatoarea.
Maria Tanase a fost aleasa sa reprezinte cantecul popular romanesc pe continentul american, in cadrul Expozitiei Internationale de la New York (1939). Acompaniata de formatia instrumentala condusa de Fanica Luca si de orchestra dirijata de Grigoras Dinicu, a cantat in fata fostului presedinte american Hoover, a lui André Gide, Yehudi Menuhin, Jascha Heifetz, Constantin Brancusi.
Intalnirea cu genialul sculptor a impresionat-o: "Zi-mi Marie, cantecele noastre numai pentru mine. Se intoarce cu fata la perete, sa nu-l vad si plange. Cand te aud as fi in stare sa daltuiesc pentru fiecare cantec de-al nostru o "Pasare Maiastra", amintesc memoriile Mariei Tanase. Aristide Buhoiu ne spune ca ar fi putut deveni o mare artista celebra in toata lumea dar... "a fost singurul mare artist care nu ar fi putut ramane peste granite. Mereu asculta "chemarea" pamantului. Dupa trei, patru spectacole in strainatate se intorcea in Livada cu Duzi, la mama sa". Regimul legionar i-a distrus placile Dupa 1940 regimul legionar i-a interzis orice activitate artistica. A fost decretat Doliu National, de catre Miscarea Legionara "Regimul Pompelor Funebre" iar muzica populara si de petrecere a fost pusa la index. Motivul real a fost acela ca in cercul de prieteni ai Mariei Tanase se gaseau o serie de intelectuali evrei, precum etnologul Harry Brauner. Legionarii au distrus cu toporul placile de gramofon ale Mariei Tanase si matritele de la casele de discuri.
Dupa cateva luni de "absenta artistica" vocea ei e auzita din nou la posturile de radio. Si nu numai. A urmat turneul din Istanbul, pe scena Teatrului Taxam si recitaluri la Radiodifuziunea din Ankara. Presedintele Turciei i-a oferit un post de cercetatoare la Institutul Etnografic din Istanbul si chiar cetatenia de onoare a Turciei. A refuzat.
Maria Tanase, care a purtat "frunza verde" in lume, spunea cu modestie ca "ar fi cel mai trist lucru pentru un artist sa-si tina minte succesele. Ar insemna ca le-a avut foarte rar". Cea care a creat folclorul din nou, cum spunea slefuitorul "Cuvintelor potrivite", a fost invitata, in decembrie 1943, sa participe la serbarea Pomului de Craciun de la Regimentul de Garda Calare. A cantat piese folclorice si colinde la care au fost prezenti Regele Mihai I si Regina Mama Elena si maresalul Ion Antonescu.
"Ioana d-Arc a Romaniei"
Alaturi de George Enescu, George Vraca si Constantin Tanase colinda spitalele pline de victimele razboiului. Ca o "Ioana d-Arc a Romaniei" cum o numeste Gaby Michailescu, rosteste cuplete la capul feciorilor de tarani cu moartea in suflet, facandu-i sa uite bubuitul tunetelor si zborul srapnelelor.
Drumul actoricesc se asterne sub pasii sai, in anul 1945, cand e aleasa in rolul eroinei "Masa" din drama tolstoiana "Cadavrul viu", avand ca partener pe maestrul Ion Manolescu, a carui discipola era la Conservatorul Regal de Muzica si Arta Dramatica. Aduce in premiera fiorul ei teluric in rolul principal feminin in reprezentatia "Sfinxul din Hollywood" de Nicolae Kiritescu.
Decupam cateva ecouri din croniciile vremii: "In teatrul nostru de dive cu atitudini, intonatii si gesturi confectionate, arta spontana a Mariei este un indreptar. Cand intrupeaza personaje din repertoriul clasic, actorii casca ochii mari si exclama: "Ce-i asta, Ce-nsemneaza, Cum se poate?".
Concomitent, este distribuita in "Opera de trei parale" a lui Brecht, in rolul Jenny Spelunca. La miez de secol o regasim brat la brat cu cantecul popular, la orchestra "Taraful Gorjului" din Tg. Jiu, unde prezinta spectacole apartinand filonului folcloric oltenesc. In aceasta perioada, boala incepe sa se manifeste. Stia ca are cancer la plamani dar nu a spus nimanui. "Isi administra seara de seara, in cabina, injectii anesteziante ca sa poata rezista durerilor ce-i imobilizau gatul' (lucrarea Maria Tanase, autor Maria Rosca).
Maria canta chiar si atunci cand plangea
Nascuta pentru cantecul popular dar nu si pentru un mariaj fericit, Maria n-a avut noroc in dragoste. Casatorita in anii ‘50 cu juristul Clery Sachelarie, nu a fost sustinuta de sotul ei. Gaby Michailescu: "El n-a toata muncit toata viata. Maria il scuza, spunea ca ii e inger pazitor, ca o adora. I-am propus sa-l iau cu mine in turneu, sa ma ajute la realizarea afiselor. A refuzat. Nu fac eu d-astea, a spus dansul".
Multi "binevoitori' povesteste impresarul, au acuzat-o cand si-a luat birjar: "Face pe originala, pe nebuna, si-a luat faeton la scara. Iubiti clevetitori, Maria a suferit de picioare toata viata, avea platfus. Nici Mia Braia, nici Ioana Radu n-au iubit-o pentru ca i-au simtit superioritatea", spune cu tristete Gaby Michailescu.
"Multi barbati si-au frant inima umbland dupa ea", povesteste Gaby Michailescu. Erau simpli clienti ai restaurantelor prin care canta, diplomati coborati in strada numai pentru a o auzi, oameni de afaceri dispusi s-o cumpere cu tot cu strada pe care locuia. “Despre nenumaratii admiratori pe care-i avea si care, in fiecare seara, ii ingropau cabina in flori, nu spunea decat "sunt umbrele mele, nu ma incurca. Umbrele raman umbre!".
A refuzat sa cante la nunti, chiar daca i se oferise o suma foarte mare pentru a interpreta doua cantece: "A fost invitata de onoare, nu lautareasa. Mi-a aruncat banii, desi era plina de datorii... Nesocotitule, cum de ai luat banii omului! Sa n-am de paine si nu cant la nunta", istoriseste Gaby Michailescu.
Maria era generoasa si imprevizibila. La concertele sale le dadea studentilor bilete de favoare pe care le scria pe loc, in cabina, cu rujul.
Colectiona vase de ceramica din toate regiunile tarii. Cei ce au iubit-o au incercat sa pastreze cuibul copilariei ei ca un muzeu de arta populara taraneasca. Comunistii au sters insa amintirea Mariei cu buldozarul, gelosi pe faima universala a celei ce fost premiata postmortem de catre Academia Franceza "Charles Cros" din Paris.
Alaturi de cantecele sale, s-a leganat pe o scurta trecere prin viata, sfarsita la nici 50 de ani. Testamentul ei este impresionant: "Pe un drum secetos, sa se scobeasca o fantana pentru drumetii insetosati. As vrea ca mama sa nu afle de moartea mea, sa i se spuna ca sunt plecata undeva, pentru tratament si din cand in cind sa i se citeasca o carte postala de la mine".
Sotului sau ii spune linistita: "Plec inainte ca sa-ti incalzesc pamantul. Culege-mi visurile pe care le-am avut langa tine si imparte-le oamenilor. Iar voua, cele 49 de frunze verzi din primavara si galbene in toamna pe care mi-am plimbat anii va las cate o lacrima de emotie: Adio, frunza verde, frunza galbena, tu ma salta, tu ma leagana…"

(Postat de Mihaela în 20 Octombrie 2006)

Material realizat cu sprijinul doamnei Adriana Trandafir, actrita de teatru si film, director al Fundatiei Maria Tanase.

"Maria cea fara de moarte" a aparut la editura Eikon. Multumiri editurii clujene si domnului Valentin Ajder.

Alte surse:

Maria Tanase si cantecul romanesc - Petre Ghiata

Maria Tanase - Maria Rosca